1 FEBRUARIE – Trif Nebunul este temut în popor. Ce e bine sa nu faci in aceasta zi!

Primele zile ale lunii februarie stau sub semnul începerii Anului Nou Viticol ce guvernează ciclul vegetal al pomilor fructiferi și al viței-de-vie. De data aceasta, bărbații sunt cei care îm­pli­nesc ritualul, fiind însoțiți în multe cazuri de preot, chiar daca este vorba despre obiceiuri în esență precreștine.

Preotul spune o rugaciune. In rugăciunea sfantului, cunoscută și sub denumirea de „Molitfele Sfantului Trifon”, se spune și cauza pentru care insectele dăunătoare sunt blestemate și alungate: „… ca sa nu stricați via, nici holda, nici grădina, nici pomii și nici legumele robului lui Dumnezeu (Numele gospodarului)), ci duceți-vă în munții cei pustii, în copacii cei neroditori în care v-a dăruit vouă Dumnezeu hrana cea de toate zilele. (…) Să nu stricați nici holda, nici via, nici grădina, nici orice pom roditor si neroditor; nici frunza legumelor să nu stricați din cuprinsul și locul robului lui Dumnezeu (Numele gospodarului)). Ieșiți din locurile acestea și vă duceți în locuri neumblate și fără apa și neroditoare, cum mai înainte am zis vouă. Ieșiți din locul și cuprinsul robilor lui Dumnezeu, care pe mine mă cheamă în ajutorul, folosirea și mântuirea lor. Ca și întru acestea să se slăvească preasfântul nume al Tatălui ăi al Fiului și al Sfântului Duh și să se plinească rugăciunile și cererile smeritului Trifon. Ca lui Dumnezeu se cuvine slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin.”

Pe 1 februarie, în calendarul creștin-ortodox este prăznuit Sf.M.M.Trifon.

Calendarul popular consemnează pe 1 februarie, Ziua lui Trif cel Ne­bun, patron al dăunătorilor care distrug pomii și viile.

Acest per­so­naj mitic, a cărui zi este ținută de frica ne­buniei, a născut fel de fel de po­vesti, ma­joritatea dintre ele ex­pli­cându-i ne­bunia printr-un blestem al Maicii Domnului. Ba mai mult, se spu­ne că dacă nu i se respectă ziua, Trif abate asupra recoltelor oamenilor lăcustele, cără­bu­șii, omizile și toa­te gângăniile pă­mân­tului, pe care le ține legate în lanțuri. Așadar, să lu­ăm aminte: “Trif nu-i îngaduitor, e nebun; de ziua lui sa nu se lucreze”.

Ritualurile apotropaice (superstiții care protejează de rele, talismane) și de ferti­li­zare sunt nenumărate și diferă de la o regiune la alta. Bunăoara, în Ba­nat, pomii fructiferi sunt stropiți cu agheasmă, iar de pe dealurile cu vie se rostogolește, în scop purificator, o roată de foc. In alte locuri se citește un blestem împotriva dăunătorilor, după care se taie simbolic câteva corzi de vita-de-vie, iar butucii se stropesc cu vin. Un ceremonial magic atestat în sudul țării poarta numele de “Târ­co­litul viilor” și presupune ocolul ri­tual al podgoriei pentru sporirea ro­du­lui, în timp ce în Transilvania s-a păstrat un obicei străvechi, “Sc­u­tu­ratu’ po­milor”, care consta în lo­vi­rea rituală a pomilor pentru a le sti­mu­­la în­mu­gurirea și rodul.

Toate aceste practici erau urmate de petreceri colective, cu mese copioase și vin din belșug.

Poate cel mai interesant obicei legat de începutul de An Nou Viticol este Arezanul Viilor. In zorii zilei, bărbații pornesc în alai spre podgorii unde, odată ajunși, taie corzi din care își fac cununi și cingători, dezgroapă sticla cu vinul ultimei recolte, apoi fac un foc mare pe care il înconjoara, stro­pindu-l cu vin. Este momentul în care începe petrecerea, iar oamenii joaca, mănâncă și beau, incinerând vechiul an viticol spre renașterea celui nou.

Dar Sfântul Mucenic Trifon este știut drept mare făcător de minuni și vindecător, încă din timpul vieții sale. Dumnezeu i-a dat harul de a izgoni demonii și de a tămădui boli.

Se spune că reușea chiar, cu puterea rugăciunii, să oprească invazia lăcustelor care devorau lanurile. În Rusia, Sfântul Trifon este protectorul păsărilor, patronul spiritual al Moscovei.

Trif Nebunul se răzbună

Pe de altă parte, pe 1 februarie, este respectat Trif Nebunul. Cel despre care se spune că ar fi speriat-o pe Maica Domnului, în timp ce se îndrepta spre biserică, la 40 de zile după nașterea lui Iisus.

Se face astfel referire la sărbătoarea religioasă a Întâmpinării Domnului.

Cine nu ține sărbătoarea cum se cuvine riscă să-și piardă mințile.

În una din legende se spune că în ziua a 39-a de la nașterea lui Iisus, Maria s-a pornit pentru molitvă la 40 de zile de la nașterea pruncului spre biserica din Ierusalim. Iudeii au hotărît să pună mîna pe prunc și să-l omoare, cu ajutorul unuia din mai marii cetății cu numele Trif. Însă un înger a făcut ca Trif să se comporte ca un nebun și astfel Maria cu pruncul Iisus au ajuns nevătămați la biserică. Ulterior Trif a revenit la starea normală și a fost declarat sfînt, pentru că a contribuit, totuși, prin comportamentul său la salvarea lui Iisus. După acest caz Trif s-a convertit la creștinism.

Acesta ar fi Sf. Mucenic Trifon din calendarul creștin ortodox. Însă despre acesta există și alte informații: s-ar fi născut în 250 d. H. în Bitinia (provincie romană), aflată la nord-vestul Asiei Mici, pentru ferma sa credință a fost torturat la Niceea în Grecia, pe timpul împăratului Deciu, apoi decapitat.

Conform altor variante ale legendelor, tînărul necuviincios Trif, care se afla sub influența beției, vrînd să ajungă înaintea Maicii Domnului la biserică, a insultat-o. Maica Domnului l-ar fi lăsat să meargă înaintea ei, de aceea ziua lui Trif cade cu o zi înaintea Întîmpinării Domnului.

O altă legendă spune că Trif era frate cu Maria. Pe cînd ea era la biserică Trif se afla la vie, unde curăța butucii. Maria venind acasă a spus mamei că Trif și-ar fi tăiat nasul cu cuțitul. Ele au mers la Trifon care era teafăr și i-au povestit ce a spus Maria. Trif și-a adus mîna la nas și în acel moment și-a tăiat nasul. De aceea țăranii nu lucrează în vie în această zi.

Cîteva tradiții păgîne s-au păstrat în era creștină fiind completate cu unele elemente bisericești. De exemplu, țăranii în ziua lui Trif invitau acasă preotul să le sfințească pomii și sămînța, care trebuia pusă în pămînt primăvara. Alții duceau cîte puțină sămînță de diferite plante la biserică, urmărind același scop.

Trifon se ține nu numai pentru că apără semințele, via, dar şi pentru că făcînd minuni, îi poate scăpa pe oameni de multe nenorociri. Îi scapă de boli, de moarte, căci sfîntul se roagă lui Dumnezeu, iar Dumnezeu lungește viața acestor oameni, care ajung pînă la adînci bătrînețe.

Evident, unele dintre tradițiile menționate mai sus (păgîne și creștine) nu au la bază o explicație științifică. Dar se cuvine să le cunoaștem, ele făcînd parte din cultura noastră populară, de odinioară.

Sursa: Etnografie Moldovenii.md