„Exista momente in care ai senzatia ca viata ta si-a pierdut sensul pentru simplul motiv ca cineva drag a ales sa o ia pe un alt drum, separat de drumul tau. Cu totii am trecut macar o data printr-o despartire dureroasa, care ne-a marcat existenta si care ne-a modificat gandirea, comportamentul, care poate ne-a zdruncinat intreaga scara de valori si care ne-a zguduit intreaga fiinta.
Stiu pe pielea mea cum e atunci cand pierzi pe cineva drag, cum e atunci cand simti ca viata ta nu mai are sens si cand persoana pe care tu inca o iubesti nu mai face parte din tine. Noptile dormite pe sfert nu-mi sunt straine si lacrimile erau la vremea respectiva singurele mele prietene in intimitatea gandurilor mele cenusii.
Stiu cum e sa te simti al nimanui, sa fii deznadajduit, sa nu stii incotro sa te indrepti, sa simti ca iti pierzi identitatea, sa simti ca iti fuge pamantul de sub picioare si sa te simti golit de putere, sa simti ca ai pierdut tot ce aveai mai scump pe lume. Stiu cum e sa te uiti in ochii omului tau drag si sa vezi acea sclipire rece si distanta care te ingheata.
Stiu cum e sa te uiti la persoana pe care ai pus-o de nenumarate ori inaintea ta si sa vezi in acel om un strain cu care ai impartit patul, amintirile, momentele de fericire. Iti vin in minte toate clipele voastre frumoase, unice, care candva ti-au incununat sufletul cu fericire, apoi iti aduci aminte ca in prezent nu a mai ramas nimic din tot ce a fost. Singuratatea ti-e prietena, identitatea ti-e pierduta, iar tu nu mai esti…tu.
Lucrurile nu sunt insa chiar atat de sumbre si de negre precum par acum. Avem tendinta de a vedea totul in alb si negru, uitand ca viata e o paleta de nuante de gri. E greu sa ramai cu picioarele pe pamant si e si mai greu sa iti linistesti mintea care scormoneste printre scenarii in cautarea adevarului absolut. Iti bantuie prin cap mii de intrebari – „de ce?”, „de cand?”, „cu ce am gresit?”, „ce l-a determinat pe omul meu sa se schimbe?”, „cand a inceput sa se schimbe?, „eu de ce nu am vazut?”, „de ce nu am simtit?”, „ce a fost in neregula?”, „cand au inceput sa apara minciunile intre noi?”, s.a.m.d. Cunosc toate intrebarile astea, cunosc la fel de bine si sentimentul de culpabilitate – „poate daca nu ziceam cutare lucru…”, „poate daca as fi procedat altfel”, poate, poate, poate…
Lucrurile sunt simple. Cine trebuie sa ramana in viata ta, ramane, indiferent de situatie, indiferent de circumstante. Unii oameni sunt pasageri in trenul vietii noastre. Altii sunt aici ca sa ramana, iar altii asteapta sa prinda trenul si sa ne infrumuseteze viata.
Stiu ca daca treci acum printr-o despartire dureroasa experimentezi sentimente si senzatii care te coplesesc si stiu ca e greu sa iti pastrezi optimismul si stralucirea cand sufletul iti plange. Va veni insa acea zi in care vei fi extenuat fizic si psihic si vei spune „stop joc. E momentul sa imi vad de mine”! Adevarul este ca de tine ai uitat. La fel ai uitat si ce insemni tu prin propria ta prisma, fara altcineva alaturi. Ti-ai pierdut identitatea in cuplu. Ti-ai creat obiceiuri prin prisma persoanei de alaturi, iar acum esti cuprins de teama, de panica, de singuratatea care te apasa.
But hey, look at the bright side! Lectia asta de viata te va maturiza. Vei intelege ca iubirea este un sentiment neconditionat, ca gelozia nu isi are rostul acolo unde exista respect si incredere. Vei intelege ca anumite lucruri care iti provoaca mai multa tristete decat fericire trebuiesc lasate la o parte. Niciodata nu primim mai mult decat putem duce, iar atata vreme cat inca respiram inseamna ca batalia din noi inca poate fi dusa si castigata. Acum te doare pentru ca ai o batalie cu tine insuti, intre ratiune si emotie. Iubirea e absenta judecatii, insa judecata este cea care ne tine in contact cu realitatea.
O astfel de durere te va face sa devii un om mai puternic, te va ajuta sa iti testezi limitele si sa stii in viitor care sunt oamenii langa care merita sa stai si care sunt cei de care sa te feresti fara a mai cerne informatia indelung. Pur si simplu iti vei crea un sistem de auto-aparare care va detecta automat vibratiile fiintelor fata de care e mai bine sa pastrezi distanta. Vei sti mai bine ce vrei de la viata, ce target ai si mai ales, vei ajunge sa te cunosti pe tine. Vei avea timp sa incepi sa te iubesti iarasi, sa iti construiesti fericirea singur si vei invata ca unica persoana fata de care trebuie sa ai asteptari nu e alta decat tine insuti!
Asadar, capul sus! Toate trec! Nimic nu dureaza o vesnicie, iar soarele asteapta sa rasara si pe strada ta (insa ca sa-l vezi, ar trebui sa iti stergi lacrimile si sa ridici capul din pamant). Omul tau e acolo si te asteapta, iar cand il vei intalni vei simti asta cu fiecare celula a ta. Acelei persoane nu ii vei pune cuvantul la indoiala, pentru ca nu te va minti. Nu vei suferi, pentru ca nu te va rani sub nicio forma. Nu vei plange, pentru ca va fi acolo sa iti aduca un zambet pe fata atunci cand nimeni altcineva nu ar putea-o face.
Lasa trecutul la locul lui, traieste-ti prezentul cu demnitate si in armonie, privind cu incredere in viitor!”
