Credinta

Familia este ca o frânghie ale cărei noduri nu se desfac niciodată. „Familia este biserica de acasă” – Sf. Ioan Gură de Aur

 

 

Familia este ca o frânghie ale cărei noduri nu se desfac niciodată. „Familia este biserica de acasă” – Sf. Ioan Gură de Aur

 

 

Cel mai frumos, mai iubit şi mai durut cuvânt – familia! Tot ce avem mai frumos şi mai scump, tot ce reprezintă dor, căldură, dragoste, emoţie şi nostalgie – familia! …Şi, din păcate – ceea ce rănim cel mai mult – cei mai dragi oameni, care sunt sufletul nostru – familia!

Valoarea supremă şi fericirea cea mai mare a vieţii constă în ei, în oamenii dragi sufletului nostru – părinţii, fraţii, iar mai apoi partenerul de viaţă şi copiii. Copiii sunt îngeraşii ce au venit pe pământ să ne învie inimile ofilite de nedreptățile vieții şi să ne dăruiască o nouă rază de lumină, o nouă speranță.

Familia este cu adevărat totul și nimic nu este mai presus decât ea – iubire, susținere, brațe calde, toate ni le oferă ea. S-ar părea că toți întelegem puterea și valoarea acestui cuvânt, dar oare respectăm mereu acest neprețuit dar? Deseori uităm să onorăm pe cei ce ne dăruiesc tot ce au și ce ne închină întreaga viață la picioare – părinții noștri, care fac bătături nu doar în palme, ci și în inimă, de dragul nostru.

De multe ori se sacrifică, îndură foame, sete, lipsuri, oboseală peste măsură, doar pentru ca noi să avem o viață mai bună. Iar dragostea?…
mama_batranaDragostea pe care ne-o dăruiesc, suferința lor pentru noi, zilele, nopțile, orice gând bun și orice rugăciune este îndreptată către copii, educația pe care ne-o oferă, principiile și valorile pe care ni le cultivă pentru ca să devenim adevărați oameni, cu suflet și cu rațiune.

Cele mai frumoase clipe, de neprețuit sunt cele petrecute în familie. Nimic nu ne poate dărui o fericire mai mare decât legăturile afective cu membrii familiei noastre. Datoria pe care o avem este sfântă, pe părinți – să-i cinstim, copiilor noștri – să le dăruim aripi să zboare, să-i învățăm valoarea binelui și a frumosului.

Datoria noastră este să le oferim timp, să nu regretăm clipele și orele petrecute cu ei, așa cum o facem adesea când suntem tineri. Ignorăm părinții, pentru ca să petrecem mai mult timp cu prietenii, uneori, ignorăm chiar și pe propriii copii, pentru că avem tehnologii moderne, care, din păcate, ne zombează și ne creează dependență. Să mai uităm de telefoane și calculatoare măcar puțin, să îi sunăm pe cei dragi, iar pe copiii noștri să-i îmbrățișăm tot mai strâns pentru ca să simtă imensa iubire și căldură ce le-o purtăm și care îi ajută să crească armonios!