La vreme de întristare și sfâșiere a sufletului, cel mai bun leac este rugăciunea. Către cine să ne îndreptăm privirea și cererea decât spre cea care a născut pe „Hristos, începătorul liniștii”.
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este numită în paraclisele ei „comoară de tămăduiri neîmpuținată și necheltuită”. Adică ajutorul ei izvorăște neîncetat și nu se sfârșește niciodată. Dragostea ei pentru creștini nu are margini.
Maica Domnului, ajutătoare împotriva tristeții
Maica Domnului este „nădejde și întărire și zid de scăpare nemișcat”. Toți alergăm la ea ca și către cea care a născut „izbăvirea cea veșnică și pacea care covârșește toată mintea”, anume pe Fiul lui Dumnezeu.
Maicii Domnului îi cerem, atunci când suntem deznădăjduiți, să reverse asupra noastră veselia și bucuria cea nestricată, ca ceea ce a născut „pricina veseliei”. Ea este adevărată „desfătare întru necazuri”.
Preasfânta Fecioară risipește tulburarea sufletului și dă izbăvire din nevoi și din chinuri. Sufletul întristat simte alinare și mângâiere când se roagă Maicii Domnului. Ea risipește gândurile care dau întunecare minții și stinge focul mâhnirii pe care îl aprinde diavolul.
Maica Domnului ne ajută să ne vindecăm de rănile păcatelor, ale neiertării și ale ținerii de minte a răului care nasc întristare.
Arată-I rănile sufletului tău lui Dumnezeu
Schimonahia Siluana Vlad spunea că de tristețe scăpăm atunci când renunțăm la gândurile cele rele și oferim această tristețe lui Dumnezeu.
Adică Îl facem părtaș la trăirea noastră și facem din acea trăire negativă un prilej de rugăciune, un suspin către Dumnezeu.
Asemenea celui bolnav care trebuie să îi arate rana doctorului pentru a se tămădui, așa și cel rănit sufletește trebuie să descopere rana sa lui Dumnezeu ca să se facă bine.
Atunci când Îi descoperim lui Dumnezeu întristarea noastră, El intră cu harul Său și aduce luminare.
Rugăciune pentru izbăvirea de depresie și întristare
„Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz și strâmtorare îmi umplu sufletul. O, întru-tot Sfântă Maică, linștește sufletul meu cu pacea Fiului tău și alungă deznădejdea și întristrarea sufletului cu harul Său.
Potolește furtuna păcatelor mele, care mă frig precum un vierme în foc și stringe-i flăcările. Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică și împrăștie ceața nelegiurilor mele de la fața mea, căci acestea mă împresoară și mă tulbură.
Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se simte sfârșit; totul îmi este greu, chiar și rugăciunea. Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele șoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea.
Topește gheața din jurul sufletului meu și încălzește-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nicio încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Preasfântă Maică și Fecioară.
Nu mă alunga de la fața ta, ci primește rugăciunea robului tău. Tristețea m-a cuprins. Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nici o apărare, nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta și nu am altă mângâiere, decât în tine, Preasfântă Maică. O, nădejde și apărarea tuturor credincioșilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea!”
Amin!
