Mi-ați lăsat casa pustie
Și-ați plecat în lumea mare,
Cum mai e inima-n mine
Acum în prag de sărbătoare?
Văd mușcatele cum plâng
Neudate de o lună,
În fereastră stau la rând
Dar n-au gură să vă spună.
V-am lăsat pâine pe masă
Și din vin v-am mai oprit.
Pâinea stă să sfoiegească,
Iară vinul… s-a acrit.
Pereții casei se ascund
De zăpezi și vremuri grele,
I-am făcut cum am putut
Cu mâinile astea ale mele.
Măi copii, copiii mamei,
Gardul s-a părăginit
Iar din bogăția toamnei
N-am cules mamă nimic!
Am avut pere și mere
Și-un gutui lângă alun,
M-am uitat plângand la ele
Că n-am putut să le adun.
Câte nopți și câte zile
Nu am pus geană pe geană
Ca să-ți fac ție, copile,
Argint în lumea de aramă.
Iar acum, la bătrânețe
Când pe acasă toate cad,
Nu-mi mai dă nimeni binețe
Și nimeni nu mai vine-n prag.
Ați plecat printre străini
Crezând c-o s-aveți avere,
Iar aici cresc mărăcini
Peste gândurile mele.
Hai, veniți! Eu vă aștept
Cu lacrimile în năframă,
Să mai simțiți cum bate-n piept
Inima voastră de mamă.
Versuri: Claudiu Vaduva