“De câte ori am auzit aceste cuvinte: e prea târziu pentru mine! Şi nu doar acolo. Le-am auzit venind, de regulă, de la femei. „E prea târziu să fac o facultate, cum să fiu studentă la 35 de ani?” „E târziu să mă gândesc la iubire, am peste 40 de ani”.
Vârsta și societatea adoptă, în principiu, 3 opinii în legătură cu acest fenomen: „e prea devreme”, „e prea târziu” sau „nu-mi spun vârsta în public”.
Unele femei nu poartă rochii la 18 ani, pentru că se simt neatractive, iar la 40 de ani se simt irezistibile şi în magazine se duc direct la raftul cu fuste mini.
Femeia care alege să devină mamă pentru prima sau a doua oară în a doua tinerețe, de cele mai multe ori primește doar descurajări. Majoritatea o vor critica și-i va spune că, deşi medicina este dezvoltată, ar merge la un risc enorm.
Viaţa este prea scurtă.
De la femeia modernă societatea aşteaptă lucruri exagerate: să fie puternică, dar feminină, cu studii superioare, să facă sport, o siluetă de invidiat, să aibă o carieră de succes, să aibă un hobby, de dorit două. Ah, să nu uităm de soț.
Să-i gătească cele mai gustoase și cele mai sănătoase bucate. Să aibă casa curată. Să crească vreo 3 copii. Pielea să-i fie fină, părul strălucitor și niciodată obosită. Hainele să i se combine perfect. Și toate aceste lucruri să se desfășoare în conformitate cu principiul vârstei. Principiul cui? Iată la această întrebare nimeni nu poate da un răspuns.
Unele femei capătă încredere în sine abia la atingerea maturității. Și chiar și atunci primesc reproşuri că nu sunt îndeajuns de tinere.
Cred că în acest caz femeile trebuie să tragă aer în piept, să adopte o poziție mai indiferentă și să facă ce știu ele mai bine.”
